Acum e tarziu sa-ti mai spun...
Mai este doar aer si foc .
Paganii s-au strans la un loc.
N-a mai ramas nimic bun...
Totul a fost doar iubire,
In nimic altceva nu credeam,
Intr-o lume pictata pe-un geam
Doar ura era o uimire.
Si vise pierdute in fum
Parca vor sa ma-nece,
Ma tine doar aerul rece,
Dar nu aerul rece de-acum.
Acum ratacesc departe de bine,
Nimeni nu scoate-un cuvant,
Doar vorbe aduse de vant
Ma indruma spre tine.
Tot ce a fost e uitat,
Satre de monstrii in fum
Fac planuri s-alunge ce-i bun.
Doar tu poti crea ce-am stricat...
''Omul este o fiinta spirituala cu experiente omenesti, nu o fiinta omeneasca cu experiente spirituale''
joi, 2 decembrie 2010
marți, 23 noiembrie 2010
Scurt metraj
Privesc prin geam din când in când la voi
Și mă întreb ,nu doare
Să alergați în turmă-așa ca niste oi ?
Si ma întreb, cum oare
Se poate,omul să coboare-atât ?
Și mă gândesc că moare
Și el e încă tot la început
Și mă gândesc că doare...
Și mă întreb ,nu doare
Să alergați în turmă-așa ca niste oi ?
Si ma întreb, cum oare
Se poate,omul să coboare-atât ?
Și mă gândesc că moare
Și el e încă tot la început
Și mă gândesc că doare...
miercuri, 21 iulie 2010
18-22
Privirea mea-i de mult pierdută-n zare,
Calc frunze așternute fără rând,
Mănânc mireazma ta îmbietoare
Și uit de tot ce este pe Pământ...
Pot sta aici, pierdut, o veșnicie,
Nu cred că mai există "ești" sau "sunt".
Aici nu-mi ceri nici taxe, nici chirie...
Vreau să rămân pe veci la tine-n gând !
Calc frunze așternute fără rând,
Mănânc mireazma ta îmbietoare
Și uit de tot ce este pe Pământ...
Pot sta aici, pierdut, o veșnicie,
Nu cred că mai există "ești" sau "sunt".
Aici nu-mi ceri nici taxe, nici chirie...
Vreau să rămân pe veci la tine-n gând !
luni, 12 iulie 2010
Faith
We live,we kill,
we fight but still
There's no purpose anymore
God was killed too in this war.
we fight but still
There's no purpose anymore
God was killed too in this war.
Or that is what we should believe,
Because we all got so naive.
You think you know it all....TV?
internet,the library ?
they all have their purpose now
They don't want to show you how,
They just want to make you bow.
Bow before economy,money,christianity,
Blocking all the energy
When ,or what ,or why ,should be
Questions of the history,
We lost the capacity
To free -poor humanity-
But I have this warning now,
I won't tell you what or how
I'll just tell you that you'll bee
The same person when you'll see
The real end of misery.
marți, 29 iunie 2010
Ultima Scrisoare
(Mihai Beniuc)
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.
Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare
Sfarsitul a venit fara de veste.
Esti fericita? Vad ca porti inel.
Am inteles, voi trage dunga peste
Nadejdea inutila. Fa la fel.
Nu, nici un cuvant, nu-mi spune ca-i o forma.
Cunosc insemnatatea ei deplin.
Stiu, voi aveti in viata alta norma.
Eu insa-n fata normei nu ma-nchin.
Nu te mai cant in versuri niciodata,
Mai mult in drumul tau nu am sa ies.
Nu-ti fac reprosuri, nu esti vinovata
Si n-am sa spun ca nu m-ai inteles.
A fost desigur, numai o greseala.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
In vesnicia mea de plictiseala
Tot nu-mi inchipui ca puneai vreun rost.
Si totusi, totusi, cateva atingeri
Au fost de-ajuns sa-mi deie ameteli.
Vedeam vazduhul fluturand de ingeri,
Lumina-n noaptea mea de indoieli.
Cand degete de Midas am pus,magic,
Pe frageda fiinta-a ta de lut,
Simteam in mine murmurul pelagic,
Al sfintelor creatii de-nceput.
Vedeam cum peste vremuri se inalta
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalta
Si-ngenunchiate randuri, submisiv,
La soclul tau dumnezeiesc asteapta
Sa le intinzi cu zambet linistit
Spre sarutare adorata dreapta
'Nainte de-a se sterge-n infinit.
O,de-am fi stat alaturi doar o ora,
Ai fi ramas in auriul vis
Ca o eterna, roza, aurora
De neinteles, de nedescris.
Ireversibil s-a incheiat povestea
Si nici nu stiu de ai sa mai citesti
Din intamplare randurile-acestea
In care as vrea sa fii ce nu mai esti.
N-am sa strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa patez cu vorbe ce mi-i drag.
As fi putut sa spun:"Esti ca oricare",
Dar nu vreau in noroaie sa ma bag.
De-ar fi mocirla-n jurul tau cat haul,
Tu vei ramane nufarul de nea
Ce-l oglideste beat de pofte taul
Ce-l tine, candid, amintirea mea.
Vei fi acolo pururi neintinata,
Te voi iubi mereu, fara cuvant,
Si lumea n-o sa stie niciodata
De ce nu pot mai mult femei sa cant.
Acolo, sub lumina de mister,
Scaldata-n apa visurilor, lina,
Vei sta, iubita, ca-ntru-un colt de cer
O stea de seara blanda si senina.
Iar cand viata va fi rea cu tine,
Cand au sa te improaste cu noroi
Tu fugi in lumea visului la mine,
Vom fi acolo, singuri, amandoi.
Cu lacrimi voi spala eu orice pata,
Cu versuri nemaiscrise te mangai.
In dulcea lor cadenta leganata
Te vei simti ca-n visul tau dintai.
Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Sa plec de-aicea, de la voi, curand,
Cand glasul tau vreodata-o sa ma cheme,
Voi reveni la tine din mormant.
Iar de va fi sa nu se poata trece
Pe veci pecetluitele hotare,
M-as zbate-ngrozitor in tarna rece,
Plangand in noaptea mare, tot maï mare
duminică, 18 aprilie 2010
A man ... an Angel
I am a man, I'm small they say,
But I was smaller yesterday,
Because ,you see,the days that fly
Just help me grow twards the sky.
Nothing is bigger than a man,
Not even gods ,but then again,
Just try to look into your soul
And pass for once behind the door .
You're caught around this web of lies ,
You had enough of your disguise,
You search,you scream,but no one hears,
You fight against your own hearts tears .
You tought you have it all for once,
But that was only a small price
It had to pay for your souls light
That used to guide you trough the night.
And now you walk with your eyes shut
You think they're open but they're not;
A robot that's missing one part
An Angel ... without a heart...
Maybe you'll see
That all this time it was just me
Someday, you'll see,
that all this time it was just me
But I was smaller yesterday,
Because ,you see,the days that fly
Just help me grow twards the sky.
Nothing is bigger than a man,
Not even gods ,but then again,
Just try to look into your soul
And pass for once behind the door .
You're caught around this web of lies ,
You had enough of your disguise,
You search,you scream,but no one hears,
You fight against your own hearts tears .
You tought you have it all for once,
But that was only a small price
It had to pay for your souls light
That used to guide you trough the night.
And now you walk with your eyes shut
You think they're open but they're not;
A robot that's missing one part
An Angel ... without a heart...
Maybe you'll see
That all this time it was just me
Someday, you'll see,
that all this time it was just me
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)