Privirea mea-i de mult pierdută-n zare,
Calc frunze așternute fără rând,
Mănânc mireazma ta îmbietoare
Și uit de tot ce este pe Pământ...
Pot sta aici, pierdut, o veșnicie,
Nu cred că mai există "ești" sau "sunt".
Aici nu-mi ceri nici taxe, nici chirie...
Vreau să rămân pe veci la tine-n gând !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu